Splendorile cele mai adânci şi fără de sfârşit ale sufletului sunt ascunse de taină şi dezvăluite doar celui ce se face părtaş tainei, accesând calea Iubirii-Adevăr. Pe drumul spre Emaus Iubirea-Adevăr s-a arătat în trup numai cât să fie văzută de ochii trupeşti ai celor doi şi imediat s-a făcut nevăzută, retrăgându-se în adâncul inimii omeneşti şi devenind transparentă doar celui ce doreşte să-şi deschidă şi să-şi cureţe de lume şi de trupesc ochiul lăuntric. Tocmai de aceea, iubirea este vedere, dar nu în orice duh, ci doar în Adevăr, Duh al Mângâierii şi al Eliberării Tămăduitoare de sub imperiul minciunii de sine.

Nevăzutul devine văzut prin Adevăr, iar Adevărul-Cale, Dragoste este!