Între timpul veşnic şi timpul pământesc (I)

de Psih. Dr. Simona Ciobanu


Timpul veşnic este un timp absolut întrucât este dependent de Absolut. Prin comparaţie, pentru un creştin, timpul pământesc este cel relativ, atât pentru faptul că nu ştie în cazul său când acesta va lua sfârşit, cât şi pentru faptul că dorind să îşi trăiască viaţa creştineşte, adică Hristocentric, tot ceea ce omul întâlneşte pe traseul vieţii sale, primeşte printr‑o altă raportare la timp. Încet‑încet, cu paşi foarte mici şi nevăzuţi,  se pare că raportul dintre timpul absolut şi cel relativ s‑a inversat. Astfel, percepţia curentă este că acest timp pământesc şi social‑istoric  este reperul absolut, în funcţie de el ne orientăm întreaga zi  şi în general el nu este „perturbat” de timpul veşnic ce a devenit extrem de relativ, de a cărui existenţă ne îndoim cel mai adesea şi pe care de fapt îl cunoaştem în mică măsură. Subtil, s‑a produs o mutaţie a tipului de timp în care noi trăim interior. Timpul criteriu absolut pe care noi ar trebui să îl urmăm este cel veşnic, iar timpul pământesc reprezintă doar contextul istoric al trecerii noastre pe pământ. Acesta din urmă, după cum ne dăm seama, este de fapt cel relativ, cel supus schimbării şi trecătorului. Timpul cel veşnic este viaţa în Dumnezeu cel Veşnic şi la nivel fiinţial se trăieşte prin acordarea voii noastre cu voia Lui, a gândirii noastre cu gândurile Lui, a simţirii noastre cu simţirile Lui. Altfel spus, ziua creştinului ar trebui să înceapă cu tipul acela de atenţie la felul în care se va întâlni Dumnezeu cu el pe cale, unde şi cum îi va vorbi, şi mai ales ce treabă îi va mai da azi de făcut, pe lângă lucrarea pe termen lung pe care i‑a încredinţat‑o deja.

Fragment citat din articolul “Între timpul veşnic şi timpul pământesc (I)”, publicat în revista Apostolia la data de 01.06.2011. Întregul articol poate fi citit aici.

 

@ Psih. Dr. Simona Ciobanu
Textele de autor ce apar pe pagina asociației noastre sunt protejate de legea dreptului de autor și nu este permisă copierea lor integrală sau parțială fără citarea sursei.

Despre nevăzutul văzut

Despre nevăzutul văzut cu Psih. Dr. Simona Ciobanu

Splendorile cele mai adânci şi fără de sfârşit ale sufletului sunt ascunse de taină şi dezvăluite doar celui ce se face părtaş tainei, accesând calea Iubirii-Adevăr. Pe drumul spre Emaus Iubirea-Adevăr s-a arătat în trup numai cât să fie văzută de ochii trupeşti ai celor doi şi imediat s-a făcut nevăzută, retrăgându-se în adâncul inimii omeneşti şi devenind transparentă doar celui ce doreşte să-şi deschidă şi să-şi cureţe de lume şi de trupesc ochiul lăuntric.Tocmai de aceea, iubirea este vedere, dar nu în orice duh, ci doar în Adevăr, Duh al Mângâierii şi al Eliberării Tămăduitoare de sub imperiul minciunii de sine.
Nevăzutul devine văzut prin Adevăr, iar Adevărul-Cale, Dragoste este!

@ Psih. Dr. Simona Ciobanu
Textele de autor ce apar pe pagina asociației noastre sunt protejate de legea dreptului de autor și nu este permisă copierea lor integrală sau parțială fără citarea sursei.